Conversaţie

- Ce faci?
- Bine.
- Cum te cheamă?
- Monia-Gianina Lupu.
- O, ce nume frumos ai !
- Mama mi l-a dat, de la ea. Adică l-a găsit în cântecul acela care îi place.
- Care cântec ?
- Acela pe care îl cheamă ca pe mine. Cum, nu îl ştii?
- Serios, este un astfel de cântec?
- Da, da, sigur că este.
- Şi îl ştii?
- Da, dar nu vreau să-l cânt acum.
- De ce?
- Pentru că nu am scenă.
- Câţi ani ai tu, asta îmi spui?
- Şase luni şi şase ani. Da, atâta am, mai mult ca sigur.
- Eşti la şcoala?
- Nu.
- La toamnă mergi?
- Nu, la primăvară.
- Ai frate sau soră?
- Nu. Nu-mi trebuie, că sunt gălăgioşi şi nu folosesc la nimic.
- Tu eşti cuminte?
- Păi, ce vrei să-ţi spun, nu prea.
- De ce?
- Hai, că am spus în glumă.
- E bine să fii singură la părinţi?
- Vorbeşti de mama. Da. Scap de gălăgie.
- Da?!
- Nu mă bate nimenea la cap.
- E greu să fii părinte?
- E foarte simplu.
- Prieten ai?
- Asta nu. N-am, nu, nu.
- Cum îl cheamă?
- Am o colegă prietenă de la grădiniţă.
- Câţi ani are?
- Şase ani.
- Vă înţelegeţi bine?
- Nu, ne certăm.
- De ce?
- Aşa, pentru că e rea.
- Ai invitat-o la tine?
- E prea rea, mă bate.
- E prietena ta şi te bate?
- Nu, o bat şi eu.
- Unde ai văzut aşa ceva?
- Într-un film. Dar să ştii, nu e frumos.
- Îţi plac băieţii?
- Nu, că nu sunt deştepţi.
- Părinţii tăi se bat?
- Mama? Se bat părinţii lui Radu!
- Serios?
- Chiar se bat.
- Cum se bat?
- Se bat de zor. Mama lui îl bate pe tata lui.
- Părinţii tăi se iubesc, nu?
- Of, nu, nu se iubesc.
- Păi atunci cum te-au făcut pe tine?
- Doar mama m-a făcut. Singură!
- Tu ce eşti?
- Eu? Sunt şoimul patriei!
- Da?! Bravo!
- Da. Şi să ştii că eu am o foarte mare experienţă de viaţă.